Dragi calatori,

Va invitam sa petreceti un weekend la Barcelona la un super tarif:  bilete de avion Bucuresti-Barcelona-Bucuresti incepand de la 66 euro. Tariful este valabil in limita locurilor disponibile. Zborul este direct, dus-intors, operat de compania Wizz Air. Nu sunt incluse taxa de card si taxa de bagaj (optional). Perioada de calatorie este: 05 martie 2010-09 martie 2010.

Pentru rezervari, accesati www.vola.ro, sectiunea bilete de avion sau Rezervari hoteluri (aici gasiti cele mai bune tarife la cazare).

Calatorii placute,
Andreea, Vola.ro

Este de fapt o castigatoare: Marie Jeanne care a scris acest articol http://www.lamaie.ro/acru/cum-nu-am-fost-eu-la-barcelona/

Pentru validare te rugam sa ne dai un mail de  pe acceasi adresa de pe care ne-ai trimis postul si sa ne dai un numar de telefon pentru a te putea contacta!

Felicitari tuturor celor care ne-au trimis articolele lor pentru Barcelona si nu uitati ca maine este ultima zi de concurs cand vom alege castigatorul pentru Londra.

Mult succes!

Daca as merge in Barcelona as avea in fiecare zi un alt program. In prima dimineata as ajunge acolo calare pe o testoasa zburatoare care ar ateriza fix la terminalul 3 din aeroportul orasului. As fenta usor multimea de oameni buluciti la Sosiri, as cobori direct cu bagajul in spate si pe-aici ti-e drumul! M-as caza in Casa Mila si as face cu mana trecatorilor dintr-un balcon de la etajul unu, apoi as iesi in oras sa mananc inghetata de fistic. Pe drum, as cunoaste cinci localnici loviti de un val de entuziasm, care s-ar oferi sa ma duca a doua zi pana la plaja. In prima seara as merge in Parcul Guell, unde as face concurs de desene pe asfalt cu copiii din zona si apoi as bate tare din palme impreuna cu ei si am face o vraja care m-ar duce imediat in fata bisericii Sagrada Familia, unde mi s-ar termina bateriile la aparatul foto.

A doua zi, as sta numai pe plaja, urmarind pasarile si oamenii, alergand prin nisip si band suc din nuca de cocos. In acelasi timp, as aduna si doua buzunare de scoici.

A treia zi, prima oara as vizita magazinul ala cu multe uleiuri de masline pe care l-am vazut la televizor acum un an, apoi as darui cate o scoica fiecarui om zambitor pe care il vad si i-as zambi si eu. Apoi m-as intoarce la Casa Mila, unde as servi ceai cu doamna Mila, care mi-ar recomanda o strada cu multe magazine de dulciuri. M-as duce in camera, mi-as lua pantofii fermecati si mi-as lua zborul pe fereastra, cu avant; as plana trei ore si jumatate pe deasupra Barcelonei, incercand sa cuprind tot orasul dintr-o privire si sa desenez o carte postala cu el pe coperta unei carti. Apoi as cobori si as alerga printr-un muzeu de dansuri pana as obosi. Abia atunci as dormi pe o banca, tot in Parcul Guell.

In a patra zi, m-as intoarce acasa cu testoasa de retur. Persoana cu care as merge ar fi alaturi de mine si mi-ar tine delicat palma stanga, asa cum a facut de la inceput, de cand ne-am imbarcat in mica noastra aventura catalana.

            Desi este considerat al doilea oras important al Spaniei, dupa Madrid, cu care se afla dealtfel, intr-o eterna rivalitate, Barcelona a reprezentat inima unui imperiu cu mult inaintea intemeierii Spaniei. Acum 2000 de ani, in drum spre cucerirea intregii Peninsule Iberice , romanii au inaltat un zid amenintator in jurul coloniei lor de pe tarmul Mediteranei, pe care l-au numit Barcino.

            Odinioara mohorata si murdara, detronata din rolul de fosta putere maritima, Barcelona a reusit sa se reinventeze. S-au construit noi artere de circulatie, cartiere distruse au renascut si au fost create numeroase spatii cosmopolite, asa-numitele “urban spaces”, impresionand prin abundenta de verdeata. Cea mai importanta schimbare a constituit-o reorientarea orasului catre mare, capiatala catalana reusind sa imbine atractia hipnotica a Mediteranei cu energia inovatoare si sofisticata a Europei moderne.

            Transformarea imaginii Barcelonei a fost insotita de o renastere a culturii catalane, multa vreme marginalizata si adesea reprimata pe fata de conducatorii spanioli. Opresiunea cea mai dura a vut loc in timpul dictaturii lui Franco, ce a durat la inceputul Razboiului Civil din 1936-1939, perioada in care Barcelona a fost o fortareata republicana, pana la moartea dictatorului in 1975. Devenind autonoma in 1978, Catalonia si-a recastigat in mare parte dreptul la autoguvernare. Arta si literatura catalana, precum si limba nativa sunt promovate astazi intens de guvern.

            La celebritatea orasului a contribuit foarte mult cel mai de seama arhitect al sau, Antoni Gaudi ( 1852-1926 ), unul din creatorii modernismului si promotor al unui nou stil arhitectonic, Catalan Art Nouveau. Barcelona a avut , totodata un rol deosebit, fiind rampa de lansare a catorva dintre cei mai de seama artisti ai secolului al XX-lea, celebrii sai fii Joan Miro si Salvador Dali, precum si Pablo Picasso, care si-a inceput cariera in capitala catalana inainte de a-si cauta faima la Paris. Dupa capitala Frantei, Muzeul Picasso din Barcelona adaposteste cea mai mare parte a lucrarilor sale.

            Multa vreme Barcelona a fost considerata diferita de restul Spaniei si, cu toate ca turistii pot urmari un spectacol de flamenco sau o corida, nu acesta este locul cel mai potrivit pentru astfel de manifestari tipic spaniole. Orasul este renumit pentru tenecitatea cu care isi afirma independenta si identitatea. Catalanii si-au aparat limba cu indarjire. Mai mult, ei considera Catalonia o tara distincta, nu doar o regiune. Am vazut tricouri avand inscriptionate logo-ul ” Catalonia nu inseamna Spania ” si am auzit comercianti raspunzand in catalana vorbitorilor de spaniola, conversatii bilingve care de cele mai multe ori m-au uimit.

            Barcelona este un oras ideal pentru plimbarile pe jos. Este inconjurata din 3 parti de dealuri si coboara in panta lina spre tarmul marii Mediterane, pe principala artera pietonala La Rambla. A o considera pe aceasta doar o strada ar insemna sa-i facem o nedreptate strigatoare la cer. Cel mai faimos bulevard al Barcelonei considerat de Victor Hugo ” cel mai frumos din lume “, mi s-a parut a fi o celebrare magica a vietii, un melanj original de cladiri art nouveau,  tonete cu flori si pasari, statui umane, reprezentatii de flameco si tango ale artistilor ambulanti si  terase sic unde turistii isi pot potoli setea cu o sangria sau foamea cu renumitele platouri cu tapas sau paella.

             Pe partea dreapta se afla una din atractiile bulevardului, Piata Sant Joseph, cunoscuta sub denumirea de La Bouqueria, o comunitate extrem de vibranta, in care negustorii si cumparatorii se striga pe nume, printre tarabe pline cu peste, fructe de mare, carne, legume, fructe si mirodenii. 

            Tot pe partea dreapta se afla Hotel Oriente, care pastreaza in interior o manastire franciscana din sec.al XVII-lea si care a fost locul preferat al marelui romancier Ernest Hemingway. De cealata parte a hotelului de afla Palatul Guell, cladire proiectata de Gaudi pentru protectorul sau cel mai de seama, contele Eusebi Guell.

            Travesand pe partea stanga se ajunge in Placa Reial. Aceasta piata superba si vasta este decorata cu o fantana , palmieri si felinare din fier forjat, toate gandite de tanarul Gaudi. Arcadele care o inconjoara pe cele trei laturi gazduiesc barulete, cafenele, restaurante, cluburi de jazz si de flamenco.

            In apropierea marii se intinde Cartierul Gotic si cealalta parte a orasului vechi, un labirint de strazi populate de mii de ani. In ziduri si coloane sunt vizibile pietre antice din perioada romana. Extinderea Barcelonei, oras vechi de mai bine de 2000 de ani, poate fi asemanata metaforic cu undele concentrice care se formeaza pe oglinda unui lac. Nucleul antic il reprezinta o colina, numita de romani Mont Taber, unde, in secolul IV d.C. acestia au construit un zid inalt pentru a-si proteja colonia. Acesta este centrul Cartierului Gotic. Desi mare parte din el nu este in stil gotic, reprezinta o concentrare remarcabila de palate medievale, biserici si manastiri.

            Locul ideal pentru a incepe un tur al cartierului il reprezinta superba catedrala.Incinta manastirii este un refugiu viu, cu pasari zburand printre portocali, magnolii si palmieri.

            In inima Cartierului Gotic se afla vasta si sobra Piata Sant Jaume, in care Palamentul catalan ( Generalitat ), se afla fata in fata cu Primaria ( Ajuntament ).

            In apropierea cartierului Gotic se gaseste cartierul La Ribera. Aici veti avea ocazia de a vizita muzeul Picasso, gazduit de cinci palate.

            In zona se mai afla una din cele mai somptuoase constructii mederniste ale orasului Palatul Muzicii Catalane. Inclus de UNESCO in patrimoniul cultural mondial, cladirea este o explozie de mozaicuri, teracota, vitralii, sculpturi, portelanuri si gravuri.

            La Rambla se sfarseste intr-un spatiu larg deschis, avand in fata monumentul lui lui Columb, locul de unde se pare, a pornit faimosul navigator in cucerirea Noii Lumi si care este cel mai potrivit loc pentru a incepe vizita de-a lungul coastei. Trecand prin Barcelonetta, o zona cu restaurante renumite pentru preparatele de peste si fructe de mare, se ajunge la zona plajelor cu nisip curat si fin, amenajate impecabil. Continuandu-se plimbarea de-a lungul costei se ajunge in Satul Olimpic creat cu prilejul gazduirii Olimpiadei din 1992, un cartier elegant si tonic, cu hoteluri moderne. In apropiere de portul Olimpic se afla Parc de la Ciutadella, cel mai intins parc al orasului.

            Dezvoltandu-se, Barcelona s-a extins si dincolo de zidurile sale initiale, sectoare moderne aparand in partea de nord-est, departe de mare. Cartierul Eixample nu este doar principala zona comerciala a Barcelonei. Este un conglomerat de cladiri rezidentiale, reprezentari impresionante ale arhitecturii moderniste de la inceputul secolului al XX-lea, regiunea fiind numita Quadrat d’or ( Piata de aur ) , datorita opulentei sale.

            La periferia nordica a cartierului se afla doua dintre atractiile de baza ale Barcelonei: catedrala neterminata a lui Gaudi, La Sagrada Familia si parcul sau magic, Parcul Guell.

            Daca vreti sa faceti un tur al cladirilor moderniste, neaparat trebuie sa includeti in acesta inconfundabilul complex de cladiri numit Illa de la Discordia ( Marul Discordiei ) alcatuit din trei cladiri cu stiluri arhitectonice diferite: Casa Lleo Morera imbina elemente maure si gotice, Casa Amatller al carui arhitect s-a inspirat din vechea Flandra si Casa Battlo, renovata in 1906 atat la interior, ct si la exterior de Gaudi.

            Mai departe, peste drum, se afla o alta capodopera a lui Gaudi, Casa Mila sau La Pedrera, care a intrat deja in patrimoniul UNESCO. Atractia cea mai mare o reprezinta terasa de pe acoperisul ondulat cu hornuri fantasmagorice, care ofera o panorama de vis a orasului.

            In partea de sud-vest a Barcelonei se afla muntele Montjuic, asociat cu Expozitia Universala din 1929 si care a fost  locul de desfasurare a Jocurilor Olimpice din 1992. Virful inalt de 210 m, panorama orasului si a portului, remarcabilul complex de muzee ( Muzeul National de Arta al Cataloniei, Muzeul de Arta Moderna al Cataloniei, Muzeul de Arheologie, Muzeul de Etnologie, Muzeul Militar, Muzeul Etnologic, Fundatia Joan Miro, Poble Espanyol ) si diversele facilitati sportive ( stadionul olimpic si Palatul Sporturilor Sant Jordi ) au transformat muntele intr-o veritabila atractie pentru turisti. Nu trebuie ratat in serile week-end-urilor de vara spectacolul de muzica si lumina oferit in  de Fantana Magica, una din atractiile de top ale Barcelonei.

            Barcelona dispune de o retea de metrou foarte bine pusa la punct care asigura accesul foarte facil la vizitarea obiectivelor turistice. Autobuzele  turistice supraetajate, sunt o alegere comoda pentru turistii care vor sa ajunga si in zone mai indepartate de centrul Barcelonei, cum ar fi Palatul Regal de Pedralbes-fosta proprietate a familiei Guell, transformata in 1919 in resedinta regala, Manastirea Pedralbes, Camp Nou Stadium-sediul veneratului club de fotbal al Barcelonei-Barca, Parcul de Divertisment de pe muntele Tibidabo.

            Desi nu este usor sa rezisti tentatiilor Barcelonei, pentru turistii carora timpul petrecut in vacanta in acest oras le permite o excusie de o zi inafara lui, la 48 km nord-vest se intinde capitala religioasa a Cataloniei, Montserrat. Ajunsi aici, se pot vedea de la inaltimea de 1235 m atat culmile Pirineilor, cat si Mallorca, iar lacasul monahal poate fi zarit de la distanta, inconjurat de crestele muntoase dantelate ale Muntelui Crenelat. Cele dintai manastiri de pe munte au fost ridicate, pe vremuri, de cei care incecau sa scape de invazia maura. Locul pe care se inalta manastirea este impresionant, in mare parte datorita faldurilor stancoase care parca l-ar proteja.

            La Montserrat se poate ajunge in cca 1 ora cu trenul FGC din Barcelona, Piata Spaniei, pana la oricare din statiile Monserrat Aeri, de unde luati telefericul care va lasa in dreptul manastirii, sau puteti lua de la Monistrol de Montserrat mult mai confortabilul tren Cremallera, care va duce pana langa manastire pe un traseu care iti taie rasuflarea.

            Desi turistii s-ar putea delecta cutreierand zile intregi Cartierul Gotic, un mozaic fascinant de cladiri medievale, Barcelona inseamna mult mai mult decat o lectie prafuita de istorie.       Este o metropola sfidator de moderna, dinamica si cosmopolita, una dintre cele mai in voga destinatii turistice ale Europei, atat de week-end cat si pentru sejururi mai lungi, pentru cei care doresc sa imbine o vacanta la Marea Mediterana cu pasiunea pentru cultura.

Este un oras pe care , dupa ce l-am vizitat prima oara mi-am dorit sa revin si am facut-o de fiecare data cu aceeasi pasiune si cu acelasi freamat launtric ca la revederea unei persoane mult-iubite….

Ora 09:45 p.m…..Tic tac…Tic tac…Ma urc in tren. Atentie calatori!!! Trenul pleaca in 2 min in directia Timpuri Vechi Uitate, cu oprire la o amintire frumoasa!!! Atentie se inchid usile!! Personalul trenului va ureaza o calatorie placuta si cat mai scurta!! Va anuntam ca in seara asta controlorii si-au luat liber, iar trenului i s-a atasat un automotor infinit!! ….

……

Un moment

Doua momente…

Trei momente…

Toate in lant….

Flori pe campii…imagini multe…lumina…

Iar momente…

Gandim, cuget…visez….

Toate gandurile mele zboara, incet, catre asfintit

Ma cauta visarea, ma cauta neintelesul dor

Al unor clipe bune, mancate de un prezent otravitor

Caut o amintire int-un album vechi, de ani otelit…

Cazand intr-o reverie din aceea de te uita sfintii cu capul sprijinit de mana si ochii nicaieri, mi-am adus aminte de o zi cand eram si eu copila de liceu, mai visatoare decat acum, care se pregatea sa mearga in Spania. Si nu la cules capsuni ca nu imi dadeau parintii bani de discoteca…ci la un schimb de experienta in Tarragona. Dar cum era sa ajunga tanti de 16 ani in Tarragona si sa nu viziteze si ea Barcelona, ca tot era aproape?! Erau doua directii in care puteam sa o iau: Barcelona sau Port Aventura. Cum se stie din stramosi, visarea nu prea are tangenta cu realitatea….ma refer la visarea grosolana in care filozofiile sunt la ele acasa si nu prea exista bariere spatiu-timp – gen sa fii in acelasi timp in doua locuri a trebuit sa le ordonez crescator dupa importanta. In fine…revenind la subiect, le-am ales pe rand, intai Barcelona si apoi Port Aventura………………………………………………………………………………………………………………….

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!STOP!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Moment de poezie:

Ma vad atat de tanara si un zambet isi face loc pe fata

Era anotimpul florilor, al vietii inceput promitator

Un oras frumos se ridica, lasand o urma pe a vietii ata

Facand o zi banala sa fie in ani un gand tulburator

 O dimineata frumoasa de martie. Me & company si profa care era menita sa ne supravegheze( deh nu intotdeauna se nimereste omul potrivit la locul potrivit, dovada ca era mai aiurita decat noi) ne-am facut drum catre gara. Final destination, Barcelona. Destinatie intermediara…Valencia…ca am gresit trenul. Dupa lupte seculare care au durat cateva ore am gasit si Barcelona pe harta si am nimerit si in trenul potrivit.

Barcelona, a imperecherii pamantului cu apa -plasmuire,

Se ridica semeata si isi impresiona publicul cu farmecul sau,

Ca o soprana a carei sunete starneste in inimi uimire,

Magice sunete, ce ridicau cu fiecare nota o cladire

Si in extaz, publicul auzea imagini, culori de fericire,

Sentiment, sunet, imagine….un amalgam de viata rapitor.

Bun. Barcelona reached. What’s next? Aveam o zi la dispozitie si buget redus ca sa vizitam o frumusete de oras, in care cladirile sunt piesa de muzeu si magazinele pline de haine la reduceri. Ca niste domnisoare care se respecta, ne-am facut intai datoria sa ne imbogatim colectia de informatii culturale ale mintii,  asa ca am inceput cu parcul Guell. Dar ce pacat ca nu am avut bani de bilet(ca tot era in voga atunci melodia), si a trebuit sa mergem pe jos o buna bucata de drum. Drept pentru care, atunci cand am ajuns acolo nimeni nu a exclamat…Ce minunatie de parc!! Toata lumea a exclamat: Vai…uite, banci!! Si asa ne-am tolanit noi la soare, fara a ne mai opri sa admiram ce era in jurul nostru. Dupa un sandwich de la pachet si o gura de apa, am ridicat privirea si ne-am uitat in jur. Mare mi-a fost stupoarea cand ochii mei s-au intalnit cu geniul lui Antonio Gaudi. Picturi colorate si coloane cu forma ciudata….totul era ca o manifestare a imaginatiei ascunse pe care majoritatea nici nu stiu ca o poseda. O fantezie arhitecturala si culori vii, care in lumina soarelui pareau ireale. Parcul era construit pe mai multe etaje, o stratificare a etapelor imaginatiei, o ascensiune catre infinitul constientului uman. Stop! Iar incep sa aberez si sa imi iau zborul pe campii…Main idea: Se vedea foarte frumos orasul din partea superioara a parcului. Mi-a ramas intiparita in minte o imagine cu cladiri scaldate in lumina, care ar fi vrut sa spuna povestea derulata de-a lungul secolelor, intr-o secunda. As fi ramas in continuare sa contemplez concepte filosofice si sa inteleg ce e dincolo de acele cladiri, sa aflu acea poveste nescrisa a orasului de care tot vorbeam, daca nu as fi fost smulsa brusc de catre restul, mai insensibile cand vine vorba de meditare la nemurirea sufletului, pentru a ne indrepta catre urmatoarea destintatie – Sagrada Familia, bineinteles, tot pe jos.

Dupa ce ne-am ratacit bine in inima orasului pentru ca tineam harta pe dos, am ajuns si la Sagrada Familia dupa ce un cetatean cu inima buna ne-a atras atentia ca mergem in directia opusa. La Sagrada Familia…6 euro intrarea si o frumusete unica, coplesitoare pe o bucata de pamant in mijlocul orasului. Ufff…durere mare in  portofele, dar ne-am rupt de la gura pentru o bucata strasnica de cultura. Stand la coada, vine si tanti gitana, cu “da si mie un leu” in varianta spaniola: “dame por favor un euro…tengo en mi casa tres hijos, y son muertos de hambre…Por favor ayudame…”. Cand am vazut ce se apropie in zare, mintile noastre malefice au inceput sa lucreze. Drept pentru care i-am intins o hartie de 10 mii…iar gitana, plina de mirare exclama: “aoleo, mancat-as…romanasi d’ai mei…daca eram in Romania, primeam si d’asta…dar aici ce n’am ce face cu ea…hai, da-mi si mie un euro ca sa ma pot intoarce si eu acasa, la familia mea”.  Dupa ce ne-am amuzat copios pe seama gitanei, am intrat sa vizitam minunata Sagrada Familia…care…aparent erau doar schele si statui interesante la baza. Pas cu pas in intuneric, printre schele, geniul Gaudian se zarea pe la colturi ascunse si ne indemna sa admiram. Nimeni nu a mai facut o fapta buna de data asta sa  ne atraga atentia ca putem urca si in turn, ca sa vedem orasul mai bine, asa ca am plecat dezamagite ca am dat si 6 euro si am facut doar cateva poze la statui printre schele.

O zi din viata mea a fost de ajuns sa inteleg…Nemurirea!

Caramida peste caramida, culoare langa culoare, forma din forma

Asa a ramas Gaudi vesnic viu, si si-a gravat in lemn fericirea

A frumosului manifestare gasind netulburare in iubirea-i enorma.

Care era urmatoarea destinatie? Barrrrrrrrri Gooooootic!!! Centrul Barcelonei, sau in variante neoficiale, zise de profa in momente de meditare profunda…centrul Venetiei. Dar ehe…drum lung pana acolo si harta incalcita. Am ajuns la un soi de Arc de Triumf, unde am simtit nevoia sa facem poze o groaza. Nu se stie nici acum care a fost cauza acelei sesiuni nebune de fotografii…sunt oarecare banuieli ca am fost surprinse ca era rosu. Imediat dupa arc, era un parc…Buuun…sedere placuta pentru o jumatate de ora si mancat un mar, ca asta ne mai ramasese din pachet. Ne-am asezat pe iarba desi erau banci, ca deh…aveam o nevoie teribila sa ne simtim in comuniune cu natura, ca tot era un soi de parc Zoo prin zona. Dupa ce ne-am inverzit bine, k iarba era data cu un fel de vopsea sau substanta “hranitoare”, am pornit iar la drum. La dreapta, la stanga, iar la stanga, la dreapta…mai in fata, mai in spate…iar la stanga, iar la dreapta, stanga imprejur…ba nu, dreapta imprejur(cred ca asta a fost ordinea)….am ajuns la muzeul lui Picasso (un alt geniu, dar mai neinteles in viziunea mea neavizata)….semn ca eram in apropiere de Bari Gotic. Am mai facut si aici o oprire pentru “adapare culturala”, si apoi….Barrrrrrrrri Gooooootic. Next, sesiunea de shopping. Am intrat in catedrala, am incercat sa facem poze, am iesit dezamagite….

Cand sa dam si noi tura de shopping pentru care eram deja prea obosite….Intrebare intrebatoare, ce ne apare in cale oare? Cateva gitane cu  “da si mie un leu” in Spanish style. Bun, episodul numaru’ doi de “ha ha ha….hai sa radem putin”….Era un moment important al zilei…isi numarau banii…Drept pentru care…eu si o colega ne ducem si le spunem in felul urmator, in romana noastra cea de toate zilele: “da-ti-ne si noua un ban, ca nu avem cu ce sa ne intoarcem din orasul din care venim….n-am mancat de ieri si ne e foame rau….Ajutati-ne va rog!!!” (elemente de mimica prezente – fata trista, ochi care sa dau sa planga). Surprinsa, tigancile…isi ascund sutele de euro la spate….si ne zic: “Mancat-as, nu avem nici noi bani…De unde sa avem noi, niste amarate? Daca faceti rost, sa ne ziceti si noua ca ma jur pe crucea aia de la catedrala (care din cate imi amintesc nu exista)  ca nici noi nu am mai mancat de trei zile”. Plecam noi ispasite…si ne gandim: “Tiganu, tot tigan ramane”.

Cum episodul nru doi din serialul tiganca.srl s-a incheiat, ne ducem la shopping…dar deh, buzunarul unor eleve de liceu, cum sa fie oare? Cam gol…ne-am cumparat fiecare cate un suvenir…printre care si carti la 5 euro. Nu erau de joc, erau carti de literatura care au fost cumparate cu scopul de a ne imbogati vocabularul limbii spaniole.

Cum poezia la ore fixe imi da tarcoale, simt nevoia sa ma exprim…so…

!!!!!!STOP!!!!!:

Strazile se impletesc lin de la mare pana mai la deal,

Pas cu pas, minut cu minut, se deschide un spatiu ireal,

Poteca timpului se pierde incet printre desele cladiri

Lasand spatiul sa spuna ale sale tainice istorisiri.

Dupa un shopping saracut, obosite moarte, cu incaltari rupte si bataturi in talpa, ne-am intors in Tarragona, pentru a ne continua activitatile pentru care venisem in Spania. Am fost foarte fericite ca am avut ocazia sa vizitam un oras minunat, un amalgam de istorie arhitecturala si traditie. Intre catalana si castellana, intre divergentele care anima negativ societatea spaniola din Barcelona, s-a nascut un oras infloritor, care isi primeste turistii cu bratele deschise, oferindu-le posibilitati nenumarate de a explora mistelere vietii spaniole. Studiand un ghid turistic al Barcelonei, puteai descoperi drumul catre o viata de noapte deopotriva interesanta si obositoare, sau calea catre o viata de zi, cu mici picanterii catre seara. La varsta mea de 16 ani de atunci si bugetul redus nu puteam decat sa ma uit in ghid si sa ma minunez, sa ma gandesc cum ar fi…daca? Cum ar fi daca as putea sa mai stau inca putin aici si as avea resursele sa explorez tot ce scria in ghid??? Cum ar fi daca as opri timpul? Cum ar fi daca Gaudi s-ar intoarce si mi-ar prezenta el, in viziunea sa Barcelona? Sunt intrebari la care inca nu mi-am raspuns si tare as dori sa imperechez raspunsul cu intrebarea. As vrea sa stiu ce inseamna sa fii cu adevarat catalan…sa il inteleg pe amicul Antonio ce a vrut sa demonstreze lumii prin creatiile sale, sa fiu cuprinsa in vraja picturilor lui Salvador Dali si sa dansez din nou pe strazi pe ritmul unei muzici pasionale, latine. In mintea mea acum, in reverie, se strang un stol de intrebari…care s-au nascut din acea zi, in capsorul fara minte multa al unei adolescente si care isi cauta neincetat raspunsul. Unde e alfa si unde e omega lor, care s-a nascut prima si care ar fi ultima..nu se stie.

Barcelona este un muzeu in aer liber. S-a nascut din geniu, din sentimente pure, din frumusetea marii si din cea a imprejurimilor. Cu structura de labirint, te prinde si te vrajeste astfel incat nu mai iti doresti sa iesi de acolo niciodata. Un acasa pentru istorici, un acasa pentru arhitecti, un acasa pentru cei care vor sa petreaca dar si un acasa pentru cei care vor sa traiasca intens fiecare clipa a vietii lor. La fiecare colt se afla continuarea unei povesti, a carui inceput se ascunde poate in inima cuiva sau in alt colt al orasului. E un puzzle a carui rezolvare completa este imposibila si de ce gasesti mai multe piese, de aceea se simte lipsa altora. E un oras al oraselor, in care pulsul incepe sa o ia razna si nu stii de ce. Te intrebi daca te-ai indragostit de un trecator pe strada, sau dorinta de viata care se plimba pe bulevarde, sarind ca un copil zburdalnic, din inima in inima, ravasind pe fiecare in parte. Cine stie? Poate ai fost chiar tu ultima cucerire a ei. In Barcelona nu te intrebi simplu, traiesti fiecare litera a intrebarii sau exclamarii. Totul e magic.

Asa a fost scrisa inca o pagina din cartea mea de amintiri,                                                     

Pe strazi, la colturi, mergand intruna fara osteneala…

O noua floare a luat viata in gradina mare de trairi..

Iar condeiul ce a scris, a uitat o urma de cerneala

Ce adanc a sculptat in inima mea dor de noi rataciri

Pe strazile orasului unde viata provoaca imbulzeala.

Trenul fara numar va anunta urmatoarea oprire. Bucuresti – Timpuri Noi In Varianta Obisnuita. Multumim ca ati ales sa calatoriti cu noi si va mai asteptam!!!…

Voce din tren: „Domnisoara!! Domnisoara!! V-ati uitat visele si intrebarile aici!!!”

EU: „Nu-i nimic!! Le iau cand ma intorc spre casa lor!!”

Voce din tren: „Dar nu e aici acasa pentru dumneavoastra?”

EU: „Acasa nu e nicaieri pentru mine…Am zis ca le iau cand ma intorc de-a dreptul spre casa lor!!”

Voce din tren: „Atunci va mai asteptam!!”

EU:” NU ma mai asteptati!! Nu mai vreau sa ma intorc dupa ele aici. Faceti-le pachet, si trimite-ti-le la sediul Vola. Ah….inca ceva….trebuie sa scriu un biletzel(de ce pixurile nu sunt niciodata acolo unde trebuie?!)..lasa, ca scriu cu sperante…Uite…Voce din Tren…intinde o mana sa iti dau ceva…”

Voce din Tren ia biletul si incepe sa citeasca….„Toate urarile de bine pentru cei care le dau oamenilor o ocazie sa calatoreasca, macar visand…daca nu altfel. LA MULTI ANI!”

Test vino-ncoa.Intotdeauna m-am intrebat daca eu am acel vino-ncoa fara de

care nimeni nu are succes.La voi am gasit provocarea…Unde mai pui faptul

ca imi place la nebunie sa calatoresc.Din pacate nu am fost in nici unul din

orasele din concurs.Si asta nu pentru ca nu mi-as fi dorit,ba

dimpotriva.Sunt destinatiile la care visez de multa vreme.Asa ca m-am asezat

in fata calculatorului in speranta ca inspiratia ma va lovi subit si voi

reusi in cele din urma sa ajung in locurile la care visez.

     BARCELONA….primul gand ma duce la melodia formatiei Queen.Apoi

Sagrada Familia, apoi Gaudi.Mi-as fi dorit ca Antoni Gaudi sa fii trait

suficient de mult ca sa fi terminat Sagrada Familia.Si mi-as dori ca macar

eu sa traiesc suficient de mult ca sa ajung sa o vad.Nu stiu de ce dar ma

leaga de aceste locuri sentimente si trairi pe care nu mi le pot explica.Ca

si cum intr-o alta viata as fi fost acolo.STIU ca daca as ajunge in

Barcelona pasii ma vor purta cu siguranta in locurile care merita sa fie

vazute….fara ghid,fara informatii luate de pe net,fara insotitori care au

mai vizitat deja orasul.Mi-as lasa pasii sa ma poarte pe strazi nemaivazute

de mine dar regasindu-ma fara sa stiu in fiecare piatra,in fiecare

strada,cladire….

     Nu-l am pe vino-ncoa dar am o vointa puternica si o dorinta nesfarsita

de  A FI ACOLO.BARCELONA…..un vis care depinde de vino-ncoa.

Nici nu stiti in ce belea am intrat cu acest concurs organizat de dvs. Dar sa nu lungesc vorba si sa va povestesc ce mi s-a intamplat :

Ca-n fiecare an, in luna mai este ziua sotiei mele. Niciodata nu stiu ce si cum sa fac sa-i indeplinesc micile dorinte. Ea merita sa i se indeplineasca toate, dar posibilitatile materiale nu ma lasa sa-i ofer ce-si doreste mai mult: o excursie la Barcelona, in orasul lui Gaudi.

         Afland saptamana aceasta despre concrusul organizat de dvs, vine sotia mea acasa fericita fluturand o hartie in mana, cu ochii stralucind de speranta, povestindu-mi dintr-o suflare despre conditiile de participare si ce compunere superba scrisese ea pentru destinatia ei de vis Barcelona. Ascultand-o imi vine sa mor de ciuda ca nu am aflat eu primul despre acest concurs si sa-i fac o bucurie, daca as fi castigat, ma scoteam cu pretul biletelor (este ceva fie vorba intre noi) si i-as fi facut o surpriza imensa de ziua ei. Stau si o ascult, chiar are talent la scris, ma bucur pentru ea si o incurajez sa va scrie. Ea precauta, imi spune ca are timp pana sambata, poate mai scrie si pentru o alta destinatie si le va trimite pe amandoua. Asta se intampla joi, iar vineri dau de hartiile scrise de ea si le iau cu mine la serviciu sa le mai citesc si eu, poate ma inspir din ele, sa candidez chiar eu pentru o alta destinatie.

         Sambata dimineata plec la munca. In clipa in care eram deja pe drumul spre casa, telefonul suna insistent. Era ea.

-         Iubitule, ce faci?

-         Bine, vin acasa. Tu ce faci?

-         Nu gasesc hartiile mele cu compunerea pentru concurs, mi-am adus aminte ca le-ai luat vineri cu tine. Unde le-ai pus? ma intreaba nervoasa

-         Cauta in geanta mea. Sunt acolo, raspund eu linistit.

-         Daca erau acolo nu te mai sunam. Nu sunt si alea erau singurul exemplar, imi spune din ce in ce mai nervoasa.

-         Ah, sunt in sertarul de la birou de la serviciu. Ti le aduc luni, nu pot sa ma mai intorc, banca este armata si nu mai pot intra, au plecat toti.

-         Nu se poate, duminica e ultima zi, nu pot sa cred!

Disperarea ei imi rupea sufletul o auzeam cum respira nervoasa si parca nu mai avea aer. Doamne, ce-am facut?

-         Nu le ai pe calculator, pe mail, undeva, nu le-ai salvat nicaieri? intreb eu sperand intr-o minune.

-         Nu. Alea erau ciornele si singurul exmplar din creatia mea. De ce le-ai luat la serviciu? Asta e acum nu mai scriu nicaieri, nu mai particip la nici un concurs! imi spune printre lacrimi.

-         Iubito, vorbim mai tarziu, te rog.

-         Da, imi spuse sec inchizandu-mi telefonul plina de furie.

Acum ce faci Cristi? In ce belea ai intrat, inventeaza ceva, ca altfel e de rau. Ma gandeam ce sa spun, sa o dreg, ca era albastra rau. Dupa cateva minute de gandire profunda, pun mana pe telefon si o sun din nou cu o voce mieroasa:

-         Iubito, am vrut sa-ti fac o surpriza, le-am trimis  eu de pe mailul meu, te superi?

-         Of, Doamne, bine ca sunt salvate, muream de nervi ca nu le mai am. Mi-ai luat o piatra de pe inima, hai ca e bine si asa. Te astept sa vii. Te pup.

-         Pa iubito si iarta-ma ca te-am suparat chiar nu am vrut!

Si acum spuneti dumneavoastra ce fac?

Uite ce fac: va spun adevarul si va cer ajutorul. Luni chiar e tarziu, nu?Doamne si ce frumos scrisese iubita mea, iar eu ca un uituc ce sunt ii ratez sansa si bucuria de a participa la concurs.

Dar cred ca am gasit solutia salvatoare, ce-ar fi sa-mi dati mie cele doua bilete pentru Barcelona? Am sa-i marturisesc totul iubitei mele, in avion, cand ma va strange de mana, (pentru ea ar fi prima calatorie cu avionul), atunci va fi momentul potrivit pentru asa ceva. Nici nu stiti ce mult m-ar ajuta excursia asta, cred ca numai asa m-ar ierta, doar ducand-o la Barcelona. Altfel nu mai am nici o scapare. Nu-si va regasi textul pe blog iar eu voi fi un om mort.

         Cu disperare in suflet si speranta in castigarea concursului,

Ma vad! Sunt chiar eu! Sunt chiar in Barcelona , ma plimb cu elan tineresc, n-am stress! Ce bine o fi! Cata lume se perinda! … fugi incolo, fugi incoace… treburile trebuie rezolvate, timpul trece, acum e soare, acum e nor!.. locurile trebuie vizitate!… Si eu? Si eu incotro sa ma indrept?…hmm… Am impresia ca toata lumea cunoaste pe aici, stie exact ce si cum in propozitie… Mi-am uitat ghidul acasa, dar ma descurc eu, cumpar de aici! Trebuia neaparat sa fac un curs intensiv de spaniola, sa port conversatii savante cu vanzatorul, sa adresez intrebari complicate…sa zambesc si sa plec.. Atata vorbarie m-a obosit , trebuie sa fac o pauza…ma asez pe o banca si cel mai bine incep sa “studiez” lumea! Se misca oamenii…poate ar trebui sa fac un studiu de caz legat de expresivitatea oamenilor in mers..mda..ar fi interesant…apoi ma duc si ma inscriu si la facultatea de psihologie.. am toate sansele de reusita, proiectul meu va surprinde prin originalitate si noutate.. voi revolutiona lumea psihologiei prin observatile mele pertinente si , bineinteles, de specialitate! Poate ar trebui si sa socializez, sa cer indicatii si chiar sa ofer acelora care nu cunosc orasul. Este un aspect la care nu m-am gandit..decat acum… Da! asa voi face! Ma reprofilez, voi fi ghid turistic, chiar daca doar  pentru mine la inceput.. pentru ca orice inceput e greu, evolutia vine treptat, dar sigur voi reusi! n-am cum altfel!.. Cate am de facut si de vazut!   si eu inca nu m-am deplasat de pe banca asta…parca nici nu pot, e prea confortabila!

                 Fiecare are dreptul sa viseze si eu am visurile mele , sperantele mele, dorintele mele… Barcelona este unul dintre orasele in care mi-ar placea sa ajung. De ce?.. Simplu: este amprentat de cultura, oriunde te duci descoperi ceva nou care te cucereste, care VREAU sa ma cucereasca…pentru ca sper sa ajung pe acolo. Toate reportajele despre Barcelona si implicit despre Gaudi m-au marcat intr-o maniera pozitiva , m-au facut sa-mi doresc sa fiu acolo, sa explorez tot ce se poate explora, sa vizitez tot ce se poate vizita.

Barcelona, te iubesc!

 “Vrem sa alegem un loc in care sa fie caaald tot anul (da nu prea prea, ca sa nu ne sufocam), sa nu fie  mai mult de trei ore de zbor (ca pritenul meu are fobie de inaltimi). Orasul  ar trebui sa fie si exotic, dar si incarcat de istorie, sa aiba si aerul impozant dat de arhitectura (de regula unei capitale), dar si aerul boem al unui orasel de coasta, sa aiba muzee si monumente celebre dar sa nu ii lipseasca nici nisipul fin mangaiat de valurile marii sau arterele de shopping faimoase. Aaa, si asta nu e tot, bineinteles ca e musai sa fie si o destinatie foooarte romantica si… deosebita.” Buun, cred ca e poezia pe care o aude cel mai des un operator turistic.

Vola.ro a scotocit in lista cu destinatii si a gasit una dintre cele mai bune solutii pentru a ne face cinste de ziua ei…

Sa incepem cu sfarsitul – o locatie deosebita, pai asta e simplu, fiindca deosebit este primul adjectiv care iti vine in minte atunci cand te gandesti la Barcelona. Mai tineti minte povestea cu Hansel si Gretel si casuta de turta dulce? Ei bine asa va veti simti la Barcelona, evident fara vrajitoarea cea rea!

Va intrebati de ce? Pai este simplu, pentru ca amprenta lasata de Gaudi pe  intreaga arhitectura a orasului te face sa te intrebi daca decorul este real sau este coborat dintr-o poveste pentru copii. Casute de turta dulce insirate de o parte si de alta a drumului iti fura ochii la tot pasul cu dantelaria brodata parca pe deasupra lor si te fac (sau cel putin pe mine m-au facut) sa ma apropii sa le ating ca sa fiu sigura ca intr-adevar sunt din caramida si beton si daca nu care cumva pot sa rup o bucatica de turta dulce din ele. Vestea ce rea este ca nu sunt comestibile, iar vestea cea buna este ca vor trece testul timpului si vor fi admirate de multe generatii de acum inainte!

Ce sa vedem prima data in Barcelona? As putea sa spun Sagrada Familia – opera de capatai a artistului care a fost Gaudi, inca neterminata la aceasta data si care probabil nu va fi terminata in viitorul apropiat, desi oameni bogati din intreaga lume au facut si fac donatii in acest scop.

Eu am ajuns pe seara in Barcelona si fiindca stateam intre Rambla de Catalunya si Pg. de Gràcia prima plimbare de acomodare pe strazile orasului a fost catre Sagrada Familia. Pe drum am mai putut admira si Casa Batlló (una din casutele de turta dulce de care va vorbeam) care era chiar langa hotelul in care am stat si care datorita scheletului remodelat de GAUDI mai poarta si denumirea de  Casa dels ossos sau Casa oaselor si pe care va recomand sa nu ratati – nici exteriorul, si nici interiorul care se viziteaza si care este deosebit de interesant datorita amestecului armonios de forme si culori calde si pastelate.

Pe drumul spre Sagrada Familia am putut admira si alte case in acelasi stil care mi-au dat pentru o secunda impresia ca ma aflu intr-un oras total deosebit de cele vazute pana atunci – din care parca ceva lipseste dar puteam sa-mi dau seama ce. In fata Sagradei Familia mi-a fost extrem de clar ce lipsea. Turnurile inalte, sculptate parca manual aduc foarte mult aminte de castelele pe care le- am facut cu totii in copilarie la mare cand picuram cu varful degetelor nisipul ud in forma de turnulete de castel pentru ca ne lipseau intrumentele care ne-ar fi permis sa le dam forma colturoasa pe care au casele in general. Mi-am dat seama atunci ce  „lipsea” in mod ingenios si din operele lui Gaudi – liniile drepte, colturile orice care ar putea trimite la arhitectura obisnuite a unei case. Nu, la Gaudi toate casele sunt rupte din poveste – fie ca sunt cele de turta dulce din Hansel si Gretel fie ca sunt palatele pintesei din copilaria noastra.

De aceea cel mai bun raspuns la intrebarea ce sa vizitez in Barcelona este nimic in mod deosebit si in mod paradoxal totul – plimbati-va pe strazi, este impozibil sa nu fiti fascinat de tot ceea ce va inconjoara.

Daca vreti totusi sa „bifati” cateva obiective nu ratati pe langa Casa Batlló si Sagrada Familia si Casa Milà cunoscuta drept la “La Pedrera”deoarece acestea sunt cele trei capodopere ale lui Gaudi. La Sagrada Familia vizita interioara este o dezamagire, fiindca nu veti gasi decat un santier, dar turnurile merita osteneala mai ales datorita privelistii asupra orasului.

Tot pentru o priveliste deosebita rezervati-va o zi pentru a vedea Barcelona de la inaltime – merita, mai ales datorita marii care se intinde cat vezi cu ochii. Pentru asta trebuie sa urcati la Castell de Montjuïc unde se afla, pe langa vechiul stadion olimpic si panorama de care va spuneam si ceva pentru iubitul impatimit fan al armelor si al „militariei” pe care sigur il aveti – Muzeul Militar intesat de munitii, soldatei, pusti si bonus tunurile de afara ce pazeau vechea fortareata.

Barcelona este poate singurul oras unde va sfatuiesc sa luati Bus-ul turistic – pentru 48 de ore va da ocazia sa luati fie linia rosie, care va arata monumentele ce nu trebuie ratata si lini albastra care va aduce in cel mai scurt timp fie in fata marii, fie la mall-ul Mare Magnum de unde puteti sa-i radeti in nas unui rechin la faimosul acvariu, fie la stadionul FC Barcelonei pentru impatimitii de fotbal.

Un must este Parcul – nu, nu este prea cald, nici prea aglomerat, nu sunt prea multe scari, nici drumul nu este prea lung si DA merita sa-l vezi. Este un amestec de design haotic cu care suntem deja obisnuiti, de mozaicuri colorate, de praf, de nisip, de caldura, de palmieri si parca si de cactusi pentru ca am ramas cu impresia ca sunt in desert, ce mai este un labirint in adevaratul sens al cuvantului. Dar daca urci sutele (si nu glumesc) de scari pozitionate aproape la verticala, daca treci de potecile intortocheata si reusesti sa-i dai de capat vei avea o surpriza placuta – vei fi cu un pas mai aproape de Gaudi pentru ca literalmente vei putea sa-i fi musafir, sa-i admiri casa sau alte lucruri care i-au apartinut.

Trebuie sa faceti o vizita si in cartierul Gotic, centrul vechi al orasului insa nu este indicat sa incepeti cu o plimbare pe La Rambla, pentru ca bulevarul este intesat cu magazine, care mai de care mai imbietoare – de la Zara si Sfera pana la faimosul Corte Ingles astfel ca se poate sa va pierdeti la cumparaturi. Posibilitatile de shopping sunt infinite in Barri Gotic – avem si magazine de pielarie specifice pentru Spania unde puteti gasi orice va trece prin cap si poate fi confectionat din piele, si faimoasele zappateriass de unde va garantez ca mi-am cumparat cei mai comozi pantofi cu toc, jamonerias cu sute de feluri de sunca specifica (din aceea semi-cruda), magazine cu suveniruri, si multe multe altele pe care va las sa le descoperiti singuri in vizita pe care stiu ca o veti face acolo! Cred ca o sa-mi dati dreptate – strazile acestea nu te lasa pur si simplu sa fii obosit!

 Nu uitati nici de muzeul Picasso daca sunteti „ artisti” nici de cafenelele si localurile unde puteti servi tapas, iar daca din intamplare sunteti la Barcelona de revelion luati-va bilete la „Crima de la muzeu” un eveniment care are loc anual la Muzeul Stiintelor Naturale si unde sunteti invitati sa fiti Sherlock Holmes pentru o seara si sa descoperiti cine l-a impuscat pe directorul muzeului.

Si cum mereu pastram cei mai bun pentru la final nu uitati (de fapt nici n-ati avea cum) de plaja cu nisip alb si de marea care, cel mai probabil a fost cel putin 50% din decizia e a vedea acest oras. Dupa o plimbare de-a lungul marii odihniti-va la unul din zecile de restaurante pescaresti unde puteti sa va delectati cu o paella marisco si cu un pahar de Sangria.

Iar daca v-a prins seara aici, profitati pentru ca este unul din cele mai romantice locuri in care te poate fura peisajul…

Barcelona nu seamana cu nimic si iti taie rasuflarea. Ce ziceti? V-ati decis? Incepem sa facem rezervari? Daca nu, sa va mai spun un secret:

Este ca prima dragoste, nu o poti uita niciodata si ti-ai dori sa te poti intoarce mereu la ea ca sa-i poti spune “Barcelona, te iubesc!”

Peste cateva saptamani e ziua mea! Sa ma bucur, sa nu ma bucur?!… Anul trecut prietenul meu mi-a facut o surpriza… cine stie, poate recidiveaza !

M-a luat usor de gat, m-a sarutat si mi-a zis ca anul asta (anul trecut – n.b.) ziua mea o s-o sarbatorim la Barcelona ! Misto ! Auzisem ca e frumos, mai citisem cate ceva despre Gaudi..si cam atat ! Rau n-avea ce sa fie, doar era cadou. Stateam totusi cu inima stransa, ca de fiecare data cand plec intr-un loc necunoscut.

Ajunsi noaptea la un hotel aflat chiar langa vestita Las Ramblas, mi-am zis ca de a doua zi va incepe aventura. N-aveam de unde sa stiu ca el mai fusese acolo mai demult. M-a luat de mana : « Hai ! Asta e orasul care nu doarme niciodata ! » si am inceput sa ne plimbam. Era 11 noaptea si pe strazi era o aglomeratie ca pe Magheru in miezul zilei !

Ne-am oprit la o terasa si am comandat ceva. Tapas, evident ! Mancarurile alea micute si extrem de variate pe care spaniolii le servesc ca gustari. O sticla de vin rosu si bun, vin de Spania, ne-a deschis apetitul. Dar, destul cu ale burtii, caci orasul ne astepta frematand. Lumini blande invaluiau cladiri maiestuoase, spre drumul ce duce in Plaza Catalunya, centrul orasului. De aici ne-am rasfatat sub umbra noptii pe vestitul Ramblas, bulevardul pe care Victor Hugo il denumeste ca fiind cel mai frumos din intreaga Europa.

« Destul ! Mi-a somn ! » am rabufnit, desi parca m-as mai fi plimbat. Nu degeaba e El, prietenul meu care stie sa-mi citeasca gandurile. Parand ca nu ma aude, m-a purtat spre statuia lui Columb, care  guverneaza portul mic, aratand spre mare drumul pe care a pornit el sa descopere America. Faleza se intindea sub ochii nostri iar pasii  ne purtau spre momentul lui Lichtenstein, Capul Barcelonei. « Vezi ? Asta e Barcelona ! Vesela, zambitoare si foarte colorata ! Asta e orasul bucuriei ! » mi-a zis satisfacut prietenul meu.

A doua zi am pornit pe stradutele inguste si romantice ale cartierului antic, Barri Gotic. Parca vedeam cavalerii spanioli tropaind pe aici cu armurile, caii si sulitele lor. Adapostita de ruine romane, am descoperit Catedrala ce gazduieste mormantul Sfintei Eulalia, o tanara care cu ajutorul a 13 gaste a salvat orasul de o invazie inamica, devenind astfel patroana sa spirituala. Tot aici, Loja Lanii de Aur, intemeiata de Carol al V-lea, parca. Dar cine sa mai tina minte atata istorie, cand te inconjoara atata frumusete !? Mergand mai departe, m-a « tarat » prin puhoiul de lume si am ajuns la Muzeul Picasso, gazduit de cinci vechi palate ale cavalerilor. N-am apucat sa zabovesc prea mult printre picturi, caci am pornit spre Parcul Ciutadella, o oaza de verdeata si liniste la a carui fantana a lucrat ca ucenic si marele Gaudi. « Dar de ce e atat de mare Gaudi asta al lor ? » am intrebat putin naiva. Noroc ca n-am avut prea mult de asteptat. Printre povesti si saruturi, nici nu stiu cum am ajuns intr-un parculet mititel, intrebandu-ma ce-oi mai avea de vazut si aici. « Ridica ochii ! » – imi spune.

Rasuflarea mi se taie. Prinsa de vorbe nu apucasem sa vad ca in fata noastra se inalta Sagrada Familia. Trebuie sa intram ! – imi spun in gand, dar nici nu apuc bine sa termin gandul ca « al meu » imi spune : » Sa vezi ce frumos se vede orasul de sus, daca urcam cu liftul intr-unul din cele 18 turnuri ale catedralei ! »  N-am cuvinte sa descris ce inseamna Barcelona de la peste 100 de metri inaltime ! Din pacate n-am nici timp sa admir prea mult ca … plecam.

Ne plimbam pe strazi (simt ca incep sa fac bataturi!) si gatul incepe sa ma doara de cat de des intorc si ridic capul sa ma uit la case. Arhitectura, modul in care sunt ornate, balcoanele de fier forjat cu modele din cele mai diverse, totul ma rapeste… Nu simt decat  talpile care incep sa-mi ia foc cat de mult am mers.

 Ne oprim doar ca sa stam la o coada destul de mare… « ce-o fi aici ? Au si ei cozi, ca la noi pe vremea comunismului ? » Este La Pedrera, sau una din cele mai cunoscute opere ale lui Gaudi. Intram si raman uimita de decoratii, de tavanele ornate , de forma ferestrelor sau de modelul balcoanelor. Fiecare piesa de mobilier, inclusiv parchetul sau lampile sunt proiectate de Gaudi. Dar sunt superbe ! Nu vezi doua la fel si totusi ce unitate ! Ajungem pe terasa si admir orasul…marele bulevard de la picioarele mele, dar si coloanele zvelte ale Sagradei care se zaresc in departare. Din pacate nici aici nu zabovim mult. Ne asteapta Casa Batlo, alta resedinta realizata de Gaudi. Ea face parte din Marul Discordiei, un ansamblu de trei cladiri care au fost renovate concomitent de trei mari arhitecti ai vremii. I se spune Marul discordiei, pentru ca fiecare dintre arhitecti vroia sa fie el cel mai inspirat. Ma uit muta de uimire la sistemul de aerisire, la coloanele in forma de oase (Gaudi fiind un mare admirator al geniului naturii, a incercat sa-l copieze in lucrarile sale), de unde si denumirea de Casa del Ossos, la ferestrele si usile curbe. Ma indragostesc de terasa ornamentata cu bucatele de faianta multicolora, dar si camera de relaxare de pe acoperis. Aici, in aceasta camera special proiectata sub forma aproape conica, o picatura de apa cade periodic si face un ecou extrem de linistitor, asemeni muzicii de relaxare. As sta aici o vesnicie… oare trebuie sa mai plec ? Acasa in Romania ? Si de ce n-am si acolo o asemenea camera ?

Ma trezeste prietenul meu din visare… »Pentru ca este ora inchiderii, de-aia trebuie sa plecam ! »

Nu stiu cum sa va mai povestesc despre Fantana Magica sau Palatul Regal, nu-mi vin cuvintele ca sa va spun macar despre Parcul Guell cu monstrii sai , balauri si alte creaturi, poduri suspendate , platoul cu banci ce au forma trupului sau mozaicuri multicolore, Piata Reial cu poezia targului de duminica (ah ! am vazut si aici atatea vechituri !) sau dealul Montjuic. Toate  astea le-am vazut in mare graba dar mi-au ramas in minte de parca as fi trecut azi pe-acolo. Va mai povestesc doar despre minunatia de a te plimba pe Ramblas plina de statui miscatoare care pozeaza pentru tine in schimbul a un euro, despre copacii care fac bolta deasupra ta pentru ca plimbarea sa-ti fie si mai placuta, si despre portul cu sute si sute de catarge care se intinde langa un mare mall.

Am uitat sa va povestesc si despre Oceanarium, cum te plimbi practic intr-un tunel  prin apa si tot felul de pesti inoata deasupra ta, sau despre pinguinii care stau sa le faci poza. Am mai uitat si altele…

Dar, cine stie, poate anul acesta prietenul meu imi mai face o surpriza !